“De obicei atacanţii sunt cei care câştigă astfel de anchete. Nu mă aşteptam să revin atât de repede în atenţia oamenilor de fotbal, dar să mai şi fiu preferatul lor”, a continuat Miron , care are şi motive de bucurie, pentru că portarul care va împlini 27 de ani pe 2 ianuarie 2009 are în spate o poveste uluitoare.

FCM Bacău nu l-a vrut

Puţini ştiu că Miron a început fotbalul la Bacău. A lucrat cu Sorin Avram, cu Nicu Ursachi, la Liceulul de Fotbal. În momentul în care a fost propus la FCM, conducerea clubului l-a refuzat. Aşa a ajuns la Midia Năvodari, în Liga a II-a. Prestaţiile sale au stârnit interesul celor de la FCM, dar Miron a jurat că nu se va mai întoarce să joace pentru echipa cu tradiţie din fotbalul băcăuan. “Mi-a fost ciudă! Am zis că nu voi mai juca niciodată la FCM Bacău, însă nu se ştie ce-şi oferă viaţa”, a spus Miron, care a ajuns la să joace pentru Jiul Petroşani şi Petrolul Ploieşti. “Celor de la Petroşani le sunt dator că am debutat în Liga 1. Am jucat şase meciuri şi sunt cele mai importante partide din cariera mea. Nimic nu se compareă cu a juca în prima ligă. Este visul meu, să revin să joc în primul eşalon. La cupele europene nici nu pot să mă gândesc”.

Abandonat de Petrolul Ploiesti, a ajuns în Irlanda

Miron a jucat şi pentru Petrolul Ploieşti. “Municipalul” băcăuan avea să fie cu ghinion pentru portarul Ştiinţei. În august 2006, în timpulunui meci cu FCM Bacău, a suferit o fractură gravă de radius. “A fost un moment îngrozitor. Şi, aşa cum se întâmplă la multe cluburi în România, cei de la Petrolul m-au uitat. Au uitat de asigurare, de contract, de prime. M-au lăsat de izbelişte pentru că nu mai aveau nevoie de un portar cu mâna ruptă”, a povestit Miron, care a trăit momente îngrozitoare pentru un fotbalist. Uitat de conducătorii ploieşteni, Miron avea probleme mari nu numai de sănătate. Singura soluţie pe care a găsit-o la îndemână a fost să plece în străinătate. Avea o rudă în Irlanda care i-a promis că-l ajută. “Aşa am ajuns să joc pentru FC Transilvania, în liga a III-a irlandeză, o echipă de români. Eram încă sub contract cu Petrolul şi vroiam să termin cât mai repede cu ploieştenii. Era singura mea şansă. Am jucat un an pentru irlandezi. Am fost aproape să semnez cu St. Pattrick, echipă din prima ligă, însă nu am putut din cauza contractului cu Petrolul. Ei vroiau jucători liberi de contract, iar Petrolul ar fi cerut în mod cert bani pe mine”, a povestit Miron. “În timpul liber eram «pictor»!”, se amuză Miron de acea perioadă. “Îl ajutam pe cumnatul meu la zugrăvit apartamente şi case”.

“Ai auzit, mai este o echipă în Bacău!”

În vară a revenit în ţară. A vrut să-şi mai ofere o şansă în fotbalul românesc. Contractul cu Petrolul se terminase, aşa că era liber să aleagă. S-a dus la Jiul, pentru că Alin Simota l-a plăcut. Nu a semnat cu Jiul, parcă aşteptând o veste de acasă. Şi, într-o zi, ea a venit. “Eram cu nişte colegi, tot băcăuani, când unul dintre ei mi-a spus că s-a înfiinţat o nouă echipă la Bacău”, a povestit Miron. Atât a aşteptat. În acea seară l-a sunat pe Gheorghe Liliac, secundul lui Octavian Grigore, pe care-l ştia de la Ploieşti. Acesta i-a spus să vină cât poate de repede. “În aceeaşi noapte am plecat spre Bacău şi aşa am ajuns să semnez cu Ştiinţa. N-am jucat în prima etapă pentru că nu erau gata actele. Apoi am prins poarta şi nu am mai lăsat-o. Cred că pentru un portar care a revenit după doi ani nu am apărat chiar rău în acest tur de campionat”, poveste[te Miron.

“Am crescut, nu mai pot fi păcălit”

De la noul an nu-şi doreşte decât sănătate. “V-o spune unul care a trecut prin multe, este lucrul cel mai important!”, spune Miron, care arată braţul pe care se văd urmele unei operaţii. “Am avut momente când am jucat cu dureri îngrozitoare, însă acum e bine. Sper să am evoluţii bune şi să revin în prima ligă”. Dacă va primi vreo ofertă, Miron îşi va negocia singur contractul. “Am fost păcălit de preşedinţi, dar şi de impresari”, continuă Miron. “Dacă va fi să semnez un contract, o voi face de unul singur. Am crescut, am 27 de ani şi nu mai pot fi păcălit aşa de uşor”. Sărbătorile le va face în familie. “De fapt cu prietena şi căţelul, pentru că părinţii sunt plecaţi”, explică portarul Ştiinţei, care speră să devină un portar pe care lumea să nu-l uite. “Vreau să am evoluţii cât mai bune. Mi-am oferit a doua şansă în fotblul românesc şi cred că sunt pe drumul cel bun. Fotbal este ceea ce ştiu să fac şi nu vreau să-mi bat joc. Poţi câştiga foarte bine făcând ceea ce îţi place. E păcat să fii fotbalist şi să îţi baţi joc. Este cel mai uşor mod de a câştiga nişte bani cu care să-ţi asiguri un viitor. Am prins acest tren şi nu vreau să-mi bat joc de el”, încheie Miron.